Sport extrem-Inotul printre rechini
M-am gandit destul de mult in ce calitate sa scriu acest blog…Ca mic pestisor care inoata cu bancurile de alti mici pestisori sau ca rechin care isi arata coltii printre aceste bancuri si isi unduieste corpul masiv prin apa tulbure a pietei de capital…De regula sunt o ‘extremista’ insa cred ca in acest caz cel mai potrivit ar fi sa fac un compromis cu mine:asa ca voi scrie din postura de pestisor care a invatat sa inoate cu rechinii…
De unde toata aceasta discutie despre animale marine? E deja incetatenita printre jucatorii (investitorii) activi din piata de capital expresia de “rechini” atunci cand vorbesc de marile case de brokeraj, atat de la noi, cat si de afara. Eu am sa ma refer, evident, la piata derviatelor si la jucatorii de acolo. Asta pentru ca , dupa discutii atat cu clienti cat si cu alti colegi din domeniu, am ajuns la o intrebare fara raspuns: cine castiga totusi in aceasta piata? O dezamagire continua, nopti nedormite, ochi incercanati si obositi de cotatiile perindate pe ecran 8 ore pe zi, cosmare cu Sifuri (!?) par a fi caracteristicile micilor pestisori. Au devenit deja vizibili printre altii acesti speculatori inraiti si neobositi.Daca stai bine sa te gandesti…parca asa arata si jucatorii din Las Vegas dupa o noapte la ruleta. Poate analogia e putin brutala, insa o scurta introspectiva facuta de fiecare poate sa aduca la suprafata similitudini nebanuite.
Ce am invatat eu despre derivate:
1. Riscul: O Doamne,…riscul! Eu m-am considerat intotdeauna o persoana careia ii plac senzatiile tari, adrenalina, riscul, acel “living on the edge” ..Toate astea au fost pe deplin satisfacute din ziua in care am facut cunostinta cu derivatele. Am avut de toate: agonie crunta , extaz nemasurat , incertitudine ,aroganta, rusine,isterie si poate in unele momente chiar putina nebunie. Piata derivatelor da un sens nou cuvantului ‘risc’ .Daca iti pierzi capul, chiar si pentru o secunda,te abandonezi hazardului. Fara o strategie foarte bine pusa la punct risti sa ramai falit, sau cum zicea un coleg care m-a si inspirat sa scriu acest blog,…sa vii in costum si cravata si sa pleci acasa in pielea goala. Este destul de cunoscuta regula celor 90-10%. Derivatele oglindesc poate cel mai bine aceasta regula, potrivit careia 90% pierd, 10% castiga. Cei 10% (poate chiar mai putini) sunt rechinii nostri, case mari de brokeraj care poate au aliati mai mici si care nu lucreaza niciodata in piata hazardat. Ei dau de mancare micilor speculatori cat sa ii ingrase suficient, ca apoi sa-i haleasca si sa lase in urma doar dare de sange care indica o candva febrila prezenta…Problema e ca rechinii traiesc mult, poate se zgarie uneori pe inotatoare,insa merg inainte si devoreaza bancuri intregi de pestisori, care in nebunia lor revin mereu si mereu si-si mai aduc pe deasupra si fratii, surorile, nevestele matusile etc.
2. Euforia castigurilor usoare este probabil motorasul care face acesti pestisori sa revina mereu. Ei constituie si vor constitui mereu acei dumb money, o ilustrare pitoreasca a unui circuit simplu. Vor musca mereu momeala rechinilor, care cum ziceam mai sus, ii lasa sa se ingrase inainte de a-i ‘curata’. Acestia din urma ii vor lasa o data, de doua ori, de 10 ori sa castige cate putin, dup-aceea mai mult, lasandu-i sa intrevada un viitor luminos, luxos, tapetat cu hartii verzi sau albastre…Mereu , pestisorii se vor dovedi aroganti, nebuni iar castigurile realizate vor pluti mereu deasupra lor, ca o aura doveditoare a extraordinarei si nemarginitei lor capacitati de a face bani…In plus, se vor arunca plini de ocara asupra rechinilor, care deocamdata ‘plutesc’ pe fundul apei si se rotesc in cercuri, facandu-i prosti, idioti, cretini…Dupa un timp insa…hmmm:) Ati vazut in documentarele acelea de pe Animal Planet cum ataca un rechin? E foarte calm…si inoata in cercuri, isi adulmeca prada si tasneste apoi brutal, hapaind tot ce intalneste in cale..Asa si rechinii nostri. Dupa ce ii lasa pe pestisori o vreme sa creada ca se pot transforma in ditai rechinoiul, le curma scurt existenta 
Nici o problema…mai vin altii si circuitul se reia. Poate prima data a fost o intamplare…Actiunea lor se numeste: vreau inapoi tot ce v-am dat…plus un bonus de rechin (toti banii vostri)
3. Lacomia si frica sunt 2 elemente esentiale pentru rechini. De exploatat, se intelege. Un pestisor care incepe sa castige din ce in ce mai mult, e cea mai delicioasa si mai ‘usoara’ prada. De ce? pentru ca el nu va mai stii sa se opreasca. Adrenalina si mirosul banilor ii va aduce intr-o stare atat de extatica incat isi vor pierde capul si orice urma de ratiune. Poate la inceput au fost oarecum timizi, disciplinati, atenti..dupa o runda de castiguri, sunt numai buni de perpelit. Dupa o perioada, vor reveni cu noi bani, cu noi strategii… La cele mai mici fluctuatii va interveni insa frica. Inamicul nr. 2 al pestisorilor. Odata patiti, frica ii va marca permanent iar pierderile vor incepe sa se acumuleze..
4. Disciplina este singurul element care poate sa permita unui pestisor sa devina pseudo-rechin si sa inoate pe furis langa ei. Un pestisor care invata sa isi controleze emotiile, reactiile impulsive, adica sa renunte la frica,nebunie, lacomie si toate celelalte enumerate mai sus, va fi un pestisor fericit. Este deosebit de important sa inveti pe aceasta piata sa iti faci o strategie, si mai ales sa te si tii de ea, atata timp cat esti ferm convins ca argumentele care te-au determinat sa o adopti sunt solide si justificative. Nu spune nimeni ca vei castiga cu siguranta, insa ai o sansa in plus fata de toti ceilalti.
Concluzie: Cum Inoti cu rechinii: O atenta observare a pietei iti va arata cu precizie de 90% cam in ce directie inoata rechinii. Poti sa incerci sa intri cu ei in val, sau poti sa te pui contra lor. E o problema de decizie. Dupa mine, de fapt, nici nu e o problema. raspunsul e simplu si il vezi sub nasul tau in piata. Cu atat mai mult cu cat vorbim de o piata mica,..minuscula unde o miscare puternica se vede. Si conteaza. Totul tine de spirit de observatie, de informare, de control.
Poate ca pestisorii nu au putere in piata si va exista mereu o categorie infatuata si aroganta care va fi ravasita mereu si mereu pana la exasperare…Dar fiecaruia i se da sansa sa iasa din acest stereotip si sa invete ceva mai mult decat restul. E vorba doar de cat de mult vrea fiecare sa invete sa fie altfel.