In primul rand tuturor femeilor care au parte de putine zile cu adevarat frumoase si care sper sa astepte aceasta zi cu mari sperante, cu multa dragoste si caldura sincera din partea celor care sunt in preajma lor, atat acasa, cat si la serviciu sau oriunde le poarta pasii.

Deoarece mi-a placut poezia de mai jos nu am putut sa ma abtin si sa nu o public cu aceasta ocazie mai ales ca este foarte profunda si defineste exact locul si rolul fiecarui om pe Pamant

Barbatul si femeia - de Victor Hugo
Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

Nu in cele din urma ma voi adresa tot cu aceleasi urari mamelor, fiindca ce poate fi mai frumos sa dai viata altor fiinte si sa te contopesti cu existenta lor, ca si cum ar fi propria existenta.

Desigur ca sunt multe modalitati de a aduce cununi de laude celor care odata devenite mame si pana mor poarta aceasta responsabilitate si grija fata de viitorul nostru, al oamenilor de toate felurile.

Asa ca m-am gandit tot la o poezie

“Nu exista dragoste, ca cea a mamei,
si nici o legatura mai stransa cu pamantul…
decat legatura pretioasa ce vine de la Dumnezeu,
a unei mame atunci cand da nastere copilului sau.

Multumeste mamei,
pentru ca te iubeste cu o dragoste ce nu poate fi masurata in cuvinte…
prin puterea pe care Dumnezeu i-a dat-o,
si prin taria data de ceruri.”

Nu pot sa adaug in plus alte cuvinte fiindca ar insemna sa evapor aceste ganduri curate si sincere pe care toti barbatii ar trebui sa le spuna nu numai cu ocazia acestei zile, ci permanent.