Atunci cand te apuci de un lucru nou, asa cum ar putea fi bursaritul pentru unii, trebuie sa stii ca imediat vei si intalni multe piedici si pricini de mahnire. Important este un lucru … sa nu dai inapoi niciodata si sa ai incredere in fortele tale ca numai asa vei reusi. Daca vei putea sa gasesti in tine de fiecare data forta necesara pentru a merge mai departe atunci vei putea sa inlaturi toate acele obstacole care incearca pe toate caile sa te faca sa renunti.

Asa este in orice domeniu, nu numai in calitate de investitor, asa este in viata.

M-am hotarat sa incep o rubrica noua pe acest blog si anume finantele lumii in care traim. Incerc in acest mod sa inteleg si pe cat posibil sa intelegem cat mai bine rolul si evolutia acestui produs pe care il urmarim cu totii pe bursa si anume banul. Unii vorbesc de finante, ca si cum notiunea de bani este perimata, insa in cele din urma oricum i-am spune tot la bani ne referim in sinea noastra.

Ca orice inceput m-am gandit sa vorbim mai mult despre carti best seller in acest domeniu fara a le alege dupa anumite criterii ci cum imi vin la indemana, asa cum le primesc si eu, fie de la prieteni, fie din cercetarile personale.

Veti spune ca de ce am nevoie de asa ceva? Dupa opinia mea, atat timp cat vorbim de o economie mondiala/globala nu putem sa nu vorbim si mai ales sa cunoastem si despre un sistem financiar international, care in cele din urma este la originile sistemului de care ne ocupam noi, al investitiilor pe pietele de capital. In fond acestea au fost infiintate tot pentru a gestiona niste bani la nivel mondial.

Ideea cu aceasta rubrica am avut-o mai demult, insa printr-o conjunctura favorabila am reusit sa intru in contact cu o persoana atrasa la randul ei de acest domeniu, care are ca obiect principal - banul sau daca vreti sa fiu mai exact finantele lumii.

Mercenarii economici ai lumii

Prima carte scrisa in anul 2003 este intitulata “Confesiunile unui asasin economic scrisa de John Perkins, in orignal “Confessions of an Economic Hit Man“.

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu termenul de asasin economic il vom prezenta asa cum autorul insusi l-a descris, el facand parte din aceasta categorie mai putin cunoscuta.

“Mercenarii sau asasinii economici sunt profesionisti extrem de bine platiti care escrocheaza tari din intreaga lume pentru sume ajungand chiar la mii de mld. de dolari. Este daca vreti o dirijare de bani de la organizatii de “ajutorare” straine catre seifurile corporatiilor gigant si catre buzunarele acelor catorva familii de bogatasi ce controleaza resursele naturale ale planetei”.

Cine ar auzi pentru prima data despre asa ceva va spune ca iar este ceva despre teoria marii conspiratii si ca iata am ajuns si eu sa vorbesc despre asa ceva. De ce nu am crede ca exista asa ceva si ca in fond aceste resurse cum ar fi petrolul, gazele naturale, aurul si altele sunt detinte de unele corporatii, iar in spatele lor sunt alte persoane cu bani multi, care pot cumpara oameni de state cu aceste resurse si chiar guverne intregi, popoare in final.

Daca va voi spune ca mijloacele pe care le enumera autorul cartii, la randul lui un asasin economic, cum ar fi rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mita, santaj si uneori chiar crima, acestea pot capata o dimensiune greu de inchipuit avand in vedere fenomenul globalizarii, iar atunci lucrurile pot fi plauzibile.

Insa, va trebui sa ramanem obiectivi si sa nu vedem in spatele oricarei mari corporatii asa ceva sau ca toata lumea este impanzita de asasini economici. Nu, dar, in ciuda capacitatii noastre de acceptiune, putem presupune ca asa ceva este posibil, oricat de increduli suntem si ca cele prezentate in carte nu sunt numai fictiuni ci pot fi adevarate la o anumita scara.

Departe de mine sa transform aceasta lume financiara in care incercam si noi sa ne invartim ca ceva plin de escrocherii, crime economice sau fraude la nivel international. Ne putem da singuri seama ca multe se invart si pe langa lege sau chiar cu incalcarea legilor si ca multe bogatii se fac dupa o lege a unui sistem global mai presus de toate.

In fond a crea o retea de influenta la nivel mondial prin care sa fie promovate interesele comerciale ale unei tari, cum ar fi de exemplu SUA, nu este o noutate, mai ales ca fenomenul de companie multinationala nu este nici prea vechi, dar nici prea nou.

Atat timp cat guvernele sunt politice acestea vor avea nevoie de sprijin pentru a reusi sa ajunga la putere si apoi sa se mentina in acea pozitie, adica actiunile lor sunt numai in interesul gruparii respective. Presedintii marilor corporatii puternice atat financiar cat si economic au ajuns la bogatii fabuloase si fireste isi folosesc “influenta” pornind de la relocarea companiilor in zone unde salariile sunt derizorii, unde legile mediului si alte legi de protectie sociala sunt incalcate cu buna stiinta pentru ca aceasta bogatie sa sporeasca si mai mult.

Am putea spune ca este o competitie mondiala, gen “care pe care” mergand pana la cele mai ciudate metode de a-si asigura suprematia si piata de desfacere. S-ar putea unii sa spuna ca este un gen de conspiratie, insa acest concept este eronat deoarece este vorba mai mult de un alt concept tot mai vehiculat determinat de o crestere economica si ca daca aceasta este mai mare cu atat mai mari sunt beneficiile lumii.

Din pacate aceste beneficii sunt dirijate mai mult spre o anumita categorie restransa unde recompensele sunt imense, iar cei situati la periferie sunt exploatati in fel si chip. V-ati putea gandi ca acel concept privind teoria conspiratiei a fost inventat de unii lideri economici si finantisti tocmai pentru a dirija lucrurile spre o cu totul alte interpretare decat una mai realista?

V-ati putea gandi ca daca acei asasini economici descrisi mai sus vor esua in incercarile lor atunci cei care intervin sunt fortele militare? Intr-o prima forma este greu de acceptat asa ceva insa nimic nu-i NOU sub soare.

Un caz prezentat de John Perkins este cel din Ecuador si se refera la companiile petroliere americane ce actioneaza in aceasta parte a lumi si care urmareau ca prin imprumuturi banesti pentru guvernul tarii respective destinate infrastructurii acestei tari s-o faca mare debitoare fata de marile organisme internationale de finantare.

De exemplu incepand cu anul 1970 Ecuadorul avea o datorie de cca 240 mil. dolari pentru ca in perioada “boom-ului” exportului de petrol sa ajunga la 16 mld dolari.

Astfel guvernul din Ecuador a fost obligat sa accepte ca principali executanti ai acestor proiecte de constructi numai firme americane si in conditiile impuse de finantatori. In acest mod cea mai mare parte din banii imprumutati nu paraseau granita SUA si banii se intorceau cu dobanda la cei care au facut finantarea.

Voi face o paranteza si va voi relata cum au aparut in Romania unele firme de constructii straine (poate fi din orice tara, insa cazul meu este din Israel). Sefii lor sunt straini, au relatii cu bancile mari din tara lor de origini si reusesc sa primeasca proiecte la nivel ministerial cu credit din partea bancilor respective. In acest caz realizarea proiectului apartine filialei firmei straine cu sediul in Romania.

Asa ca pe langa imprumutul cu dobanda aferenta ce trebuie rambursat de Romania bancii din tara de origine a firmei executante se adauga si toate cheltuilile conducerii straine (salarii, bonificatii, delegatii, cazare etc.), care nu sunt deloc mici. Restul angajatilor romani nu primesc decat 1/4 din cat ar trebui sa primeasca daca ar fi lucrat in strainatate.
Acesta este un sistem de a controla financiar resursele unei tari pentru crearea si mentinerea unui imperiu global (in cazul nostru este vorba de forta de munca ieftina).

Revenind voi spune ca tara respectiva odata intrata pe sistemul de indatorare isi va adanci si mai mult datoria si in cele din urma va trebui sa cedeze unele resurse interne sau sa accepte instalarea de baze militare, care chipurile sunt menite sa protejeze companiile straine de rebelii ostili invaziei americane.

In cazul prezentat de Perkins cu Ecuadorul este vorba de firma petroliera Texaco, iar jumatate din exportul de petrol al acestei tari este dirijat spre SUA printr-o conducta construita tot de o firma americana in ideea ca Ecuadorul sa devina al 10-lea exportator de petrol in SUA.

Pentru a ne da seama de gradul de indatorare al Ecuadorului vom spune ca pentru fiecare 100 dolari rezultati in urma concesionarii terenurilor petroliere companiilor americane 75 revin acestora si doar 25 statului ecuadorian. Din cei 25 dolari 3/4 se duc pe datoria imensa, pe care trebuie s-o ramburseze, alta parte mare pe intretinerea armatei si doar 3 dolari mai raman pentru sanatate, educatie sau dezvoltare, adica mai nimic. Intelegem acum de ce unele triburi devin rebele, ostile guvernului.

De ce totusi Ecuador? Ne amintim ca in anul 2001 SUA se temea cel mai mult de incetarea furnizarii petrolului din Orientul Mijlociu (Irak in speta), iar Venezuela il avea pe Chavez, care era impotriva imperialismului american. Iata doi mari funizori de petrol pe care ii putea pierde marile corporatii din SUA. Atunci tinta lor a fost alte tari cu resurse petroliere, pe care le putea dirija usor si chiar domina financiar. Asa au aparut in acest sistem global Ecuador, Indonezia si Nigeria.

Desigur cazul Ecuadorului nu este unul singular, exemple de acest gen vom regasi in carte la mai multe tari.

Totusi, ca o prima impresie asupra acestei carti a carei interpretare o vom continua in etapa urmatoare, este faptul ca resursele principale ale unei economii puternice nu pot fi asigurate numai din intern si ca aceeasi situatie este si la alte tari din lume. Datorita faptului ca aceste reurse sunt limitate (petrol, gaze, aur, argint etc.) tot timpul va fi o competitie puternica pentru dominatia asupra pietelor respective.

In acest joc intra atat marile corporatii ce folosesc aceste resurse, guvernele statelor ce au nevoie pentru cresterea economica si organismele internationale de finantare (Banca Mondiala, FMI etc.).

Suntem convinsi ca pe baza unei economii globale tot mai accentuate nu toate metodele sunt cele mai ortodoxe privind atragerea si mai ales dominatia asupra tarilor care detin aceste resurse, tari care in general au nevoie de finantare si care in final ajung sa fie mari debitoare (datorii suverane foarte mari). Acestea nu vor reusi sa le plateasca deoarece dezvoltarea economica a tarii lor se va orienta mai mult spre obtinerea de profituri in cateva domenii limitate ca influenta si care intra de regula in mana unor familii de bogatasi, putine ca numar, iar marea majoritate vor suferi in continuare find obligata sa suporte plata acestor datorii.