Brokerul Mihai Chisu si reflectarea bursei - partea 1
Posted by traian on 5th March 2010
Asa cum am spus acum 2 zile voi prezenta in mai multe parti concluziile prezentate de brokerul Mihai Chisu de la IFB FinWEST S.A. referitoare la piata de capital si rezultate din interviul pe care acesta a avut amabilitatea sa-l accepte pentru investitorii acestui blog.
Pot sa spun ca discutia a fost foarte ampla si structura ei principala este prezentata mai jos:
1. Investitorul roman si bursa autohtona
2. Cum este perceputa acum evolutia BVB pentru anul 2010.
Vom incepe astazi cu acest mare capitol care face parte din fenomenul “piata de capital din Romania” si despre care sunt putini cei care reusesc sa spuna ca au facut ceva cu adevarat.
1. Investitorul roman si bursa autohtona
PARTEA 1
A. Ce crede un broker despre atitudinea investitorului roman din acest an ? A crescut cumva interesul fata de evolutia din partea a doua a anului 2009, dar fata de anul 2007 ?
Mihai Chisu :
Investitorul roman a invatat in cei doi ani 2008-2009 ca bursa poate sa fie foarte costisitoare, invatatura perioadei respective este foarte constisitoare. Aceasta se leaga de faptul ca atunci cand economia creste, cand emitentii raporteaza numai profituri cum a fost cazul anilor 2005-2007 investitorul intra pe un fagas al dezinteresului fata de propria educatie financiara deoarece el castiga foarte usor banii. Nici nu se gandea la asa ceva.
Tot investitorul, chiar daca nu poseda fineturi in a “cauta” actiuni mai putin lichide de pe Rasdaq si de a descoperi acele perle care sa-i aduca profituri semnificative (cu o evolutie incredibila de sute de procente pe an), se putea multumi cu randamente de 50-60% anual cumparand doar actiuni lichide, multe dintre ele bluechips-uri unde intrau si banii investitorilor straini (ex. BRD, SIFS, TLV etc.). Cum sa nu creasca randamentul in aceste conditii ?
Asa ca in aceste situatii, in care era usor sa cumperi si doar asteptand iti puteai atinge randamentul tinta, investitorul roman nu avea nevoie de a se consulta, de a studia si de a face propriile analize. Piata mergea de la sine. Asta a fost in anii mentionati mai sus. Nici nu putem vorbi de educatie, cat despre comportamentul investitorului era al unuia care nu avea nevoie de asa ceva.
Ulterior in anii 2008-2009 ne-am lovit de un comportament investitional lipsit de experienta, de viziune, de clarviziune si ceea ce eu am remarcat este faptul ca investitorii au demonstrat o incapatanare in a accepta ca lucrurile pot merge si altfel. Cineva ar spune ca este firesc acest comportament cand esti obisnuit numai cu un trend ascendent, an de an, iar corectiile de cel mult 30% nu erau decat guri de oxigen pentru noi cresteri.
Investitorul roman a cunoscut pe propria piele si cealalta fata a bursei, adica descendenta si chiar puternic descendenta, cand bancile dau faliment, cand economiile au contractii deosebite. Un declin global general, care nu putea duce decat spre o evolutie negativa, in acele momente si NIMENI, nici macar eu sau alt broker, nu ne puteam gandi ca vom vedea un indice BET-FI de la 96.000 pct. la 10.000 si chiar 8000 pct. A fost ca sa spun asa o imagine apocaliptica cu care NIMENI nu se mai intalnise pana atunci.
Cu oricata vehementa am insistat atunci in 2007 de a arata propriilor clienti ca starea de fapt era una dura mai ales dupa aparitia clara a semnelor crizei subprime ajungi acestia refuzau sa creada asaa ceva . Ajungi chiar sa fi descumpanit ca nimeni nu crede, chiar au fost unii care erau in stare sa te “striveasca cu privirea” pentru ca le spuneai sa vanda si nu le venea sa creada ca piata nu mai putea sa creasca ca inainte. Eu personal am vandut in 2007 masiv, mai ales ca unele cresteri erau destul de mari si chiar dupa ce am vandut piata inca mai crestea, dar nu mi-a parut rau avand in vedere ce a urmat.
Exista acest inteles gresit interpretat ca “nimeni nu are nevoie de analisti cand piata creste, dar nici cand piata scade”. In multe cazuri investitorul nu are nici un fel de strategie, se “ia dupa ureche”.
B. Ce inseamna ca investitorul “se ia dupa ureche” ?
Mihai Chisu:
Inseamna ca nu exista nici un fel de strategie, adica nu stie de ce si cand intra sau iese de pe o actiune sau care sunt elementele care l-au determinat sa faca achizitii la acea actiune. De asemenea lipsesc elementele analizei fundamentale si tehnice, precum si ale psihologiei pietei, factori de baza pentru alegerea unei strategii de investitii.
Pur si simplu este o abordare INTAMPLATOARE pe care eu unul nu o vad decat o ghidare dupa SPERANTA. Desigur ca sursa acestei sperante este una strict personala, nu are o alta sursa. Fiecare interpreteaza informatiile din piata intr-un anume fel si care se leaga cel mult de faptul ca piata va merge in sus si ca spera sa castige bani din aceasta miscare.
La intrebarea privind faptul ca “ce se va intampla daca piata in loc sa urce incepe sa coboare” atunci nu primesc nici un raspuns. De ce ? Ei exclud aceasta posibilitate ca pot si pierde. Este cel mai evident lucru ca temele nu au fost bine facute, adica nu stiu exact ce inseamna fenomenul bursier.
In aceste vremuri trebuie sa pleci de la PRECAUTIE si sa pleci de la elemente care iti pot aduce beneficii (companii profitabile, lichiditate, sector de interes).
C. Pentru ca un investitor incepator sa ramana cat mai mult activ pe piata de capital ce sfat ar trebui sa primeasca de la un broker profesionist ? Ma bazez pe faptul ca te bazezi mult pe latura educatiei financiare.
Mihai Chisu :
Educatia necesara pentru piata de capital se formeaza in timp. Chiar daca ai lua-o ca pe un curs si doar o citesti nu este suficient. Pana nu o treci prin prisma personala, pana nu o interpretezi direct in piata nu poti spune ca ai educatia necesara, iar acest fapt necesita timp si actiune directa in piata.
Un investitor incepator ar trebui sa inceapa cu cunoasterea pietei respective : legislatie, modul de operare/tranzactionare (bid, ask, ordine etc.), care sunt regulile de baza ale functionarii acesteia; apoi sa studieze atent companiile, sa-si formeze o cultura despre aceste companii, sa urmareasca activitatea acestora, raportarile, sa-si dea seama ce factori o influenteaza, care sunt cei prioritari si cum influenteaza acestia rezultatele financire (vezi gazul natural la AZO). Aceasta este etapa de initiere cand incep sa-si formeze o educatie si economica simpla.
Etapa urmatoare pentru cei care doresc sa faca si investitii in actiuni este ca vor trebui sa studieze analiza fundamentala, care este esential pentru investitii pe termene mai lungi.
In fond educatia bursiera este ca un exercitiu absolut necesar pentru a vedea exact ce inseamna investitiile in piata de capital. Nu sunt necesare cunostinte despre economie, iar investitia trebuie inteleasa asa cum sunt intelese si plasamentele in depozite sau alt gen de plasament.
In concluzie bursa este accesibila oricui numai sa aiba initiativa sa faca acest pas.
D. Deci, cum a evoluat investitorul roman in ultima perioada ?
Mihai Chisu :
Concret anul 2008-2009 a fost proba de FOC comparativ cu anii anteriori cand mai mult am fost la cursuri, la discoteca sau altceva, adica nu am avut examene serioase. Ei bine acesti doi ani am dat examenul de diploma, am dat un examen serios. Cine a luat acest examen acela poate spune ca este un investitor adevarat, un bun interpret al fenomenului bursier.
Destul de putini au cedat la avalansa pierderilor, insa marea majoritate care nu a vandut au ramas BLOCATI. Acestia au spus ca la nivelul la care au ajuns preturile la minimele din 2008-2009 si implicit valoarea portofolului lor (de ex. de la 100% in 2007 la 10-20% in anul 2009) atunci mai bine le lasa nemiscate pentru a-si reveni singure, ca si asa nu valoreaza prea mult.
Iau cazul cuiva care a avut in 2007 investitii in valoare de 100.000 lei la SIFS. Ei bine in martie 2009 acestea au ajuns la 10.000 lei ceea ce reprezenta atunci 2-3 salarii mai bune.
Cresterile din 2007, pe undeva hranite de unii indivizi, nu puteau rezista. Eu personal in 2008 cand am considerat ca pot reintra in piata am facut-o, in special pe anumite praguri la SIFS. Am crezut ca bursa se va intoarce si chiar a incercat acest lucru, dar chiar daca am pierdut atunci nu-mi pare rau.
Incerc de multe ori fata de clientii mei sa le transmit ca trebuie sa accepti si pierderile pe bursa nu numai castigurile. Este lucrul la care tin cel mai mult sa fie inteles. In momentul in care sti sa accepti o pierdere poate este cel mai mare beneficiu pentru viitor.
Sa ne gandim ce au insemnat pierderile din anii 2008-2009. Daca ei ar fi acceptat acest lucru in 2007 nu ar mai fi fost blocati ulterior. Calculele ipotetice, pe care le fac unii acum … cu “daca as fi vandut tot in 2007 si in 2009 as fi cumparat de toti bani, oare unde eram acum ? “, pot fi cel mai mare rau pentru activitatea bursiera a celui in cauza. Decizia trebuie legata numai de conjunctura curenta si mai putin de cati bani ai facut in trecut, de tinta pe care o urmaresti.
Aceste calcule sunt naucitoare si te deturneaza de la scopul urmarit, mai ales ca unele sunt exponentiale.
E. Care sunt motivele luarii deciziei in 2008 de a cumpara actiuni SIFS cand BET-FI ajunsese la pragul de 48.000 ? Nu cumva ele se bazau pe sperante, mai ales ca trendul era evident in jos ?
Mihai Chisu :
Atunci ma ghidam dupa semnalele analizei tehnice, care este mai mult expresia psihologica pusa pe un grafic. Succesul utilizarii AT tine foarte mult de interpretare. Toata lumea spune sau crede ca stie ce inseamna un osciliator tehnic RSI sau un indicator MACD, dar nu toata lumea stie sa interpreteze/coreleze semnalele AT corect.
Dar chiar daca stie sa interpreteze nu toata lumea RESPECTA aceste semnale, indicii oferite de analiza tehnica si cele mai mari pierderi de aici pornesc.
Pe de alta parte, eu unul am un profil de speculator si banzandu-ma mai mult pe AT am sesizat la pragul de 48.000 la BET-FI ca trendul descendent ar avea prag de suport solid si va urma un rally de 10-15% cel putin, eu asta urmaream. Insa nu a fost momentul potrivit. Nu intotdeauna castigi pe bursa, exista conjuncturi diferite si factori diferiti de influentare.
Pe parcurs am sesizat ca miscarea mea nu este cea corecta si am iesit, asa cum spuneam in pierdere, dar nu regret.
Pe de alta parte, pragurile de suport ale actiunilor sunt momente psihologice deosebite unde se creaza o stare de analiza si de perceptie importante asupra trendului. Daca la pragul de 48.000 mai multa lume credea ca acela este un pret foarte ieftin si cumparatorii, dar mai ales vanzatorii si-ar fi dat seama de acest lucru atunci situatia era alta.
F. Ce a invatat de la bursa brokerul Mihai in perioada din urma ?
Mihai Chisu:
Am invatat ca atat analiza fundamentala, dar si analiza tehnica are fiecare rolul ei, insa baza ramane tot analiza fundamentala. In acelasi timp am recunoscut nu numai odata ca factorul psihologic al pietei joaca un rol deosebit, poate cel mai important rol, un rol determinant.
Fiind de atatia ani in piata incepem sa simtim piata, sa ne dam seama de anumite evolutii, miscari. Incepem sa le sesizam din timp si sa mergem in pas cu ele. Este o perceptie mai mult personala legata de gradul de implicare si modul cum actionezi in piata. Incepi sa ai unele indicii pe care nu le citesti undeva ci ele provin din faptul ca tratam piata ca un organism viu. Il vedem, il percepem, ii simtim miscarile importante, insa fiecare in felul sau. Aceasta inseamna ca ai unele afinitati fata de unele companii sau instrumente financiare.
De exemplu nu am afinitati fata de piata de derivate, in schimb am un prieten care se descurca de minune pe aceasta piata. Cu timpul, fiind conectat 100% la o piata incepi sa-ti stabilesti unele conexiuni/repere esentiale, care te ajuta sa iei decizii bune.
G. De unde sti care piata ti se potriveste mai bine ?
Mihai Chisu :
Nu pot raspunde la aceasta intrebare deoarece la inceput, in anul 1996, nici nu puteam vorbi de piata de actiuni, poate mai mult despre o piata a cupoanelor. In fapt asa a inceput bursa dupa 1995. Alte instrumente nici nu erau, asa ca am fost nevoit sa aleg piata de actiuni. Asa au venit si afinitatile pentru acest gen de instrumente financiare, care pe parcurs am vazut ca sunt benefice.
Pe alt gen de piata nu am aceste afinitati.
Daca ma gandesc bine, pentru ca un investitor sa cunoasca ce afinitati are pentru o piata sau alta atunci ar trebui sa legam acest lucru de necesitatea educatiei, a educatiei financiare a acestui investitor si atunci singur va sti care piata ii este mai potrivita. Deoarece acum nu avem asa ceva este foarte greu ca acesta sa stie dinainte. Sunt un cumul de factori pe care trebuie sa-i analizam, dar, repet, foarte mult este legat de EDUCATIA bursiera.
(continuare in partea a II a)
Posted in Promovarea transparenta a bursei romanesti | No Comments »